Schimbarea incepe cu tine

Discutam cu colegu’ Etherfast in pauzele dintre task-uri la 2 noaptea (da, daca iti doresti sa realizezi ceva te zbati si la 2 noaptea) despre incompetenti. Ne uitam in jur si ne mandrim cu oameni buni, capabili, dar realizam ca oamenii astia reprezinta 5% din populatie si de aici a degenerat discutia.

Rata de promovabilitate la BAC a fost de 40%. E foarte trist si reactiile din jurul meu sunt aproape unanim “e din cauza sistemului de supraveghere ca si in generatia noastra se pica la fel de mult in aceleasi conditii”. Eu as tinde sa zic ca e “datorita sistemului de supraveghere” pentru ca a evidentiat o problema care exista de mai mult timp.

S-o luam in ordine invers cronologica.

Facultate

Sunt multi care termina facultatea cu 0 experienta si-si gasesc cu greu job pentru ca nu stiu sa faca nimic. Nu au invatat, nu au facut munca de voluntariat, nu nimic. Mi-e mila de ei, au ajuns intr-un punct destul de nasol, dar ei sunt oamenii care-si vor gasi un job si vor primi bani desi valoarea adusa e minima. Astia sunt oamenii care mananca la fel ca tine, vor avea o masina si o casa la fel ca tine.

Nu am auzit la televizor vreo stire “un om din orasul X a murit ca era prost. Nu stia sa faca nimic, nu a gasit nici un job, nu dadea randament la nici o sarcina asa ca a murit de foame”.

Si problema are radacini mai adanci. Cand dai la o facultate dai pentru ca da bine, e o facultate buna (cea mai buna facultate pentru intelectul tau). Toata lumea se chinuie sa intre la facultate, putini au pretentia de a-si alege facultatea pentru ca asta vor sa faca in viata. Si mai putini se pregatesc din timp pentru facultatea care-i va invata meserie, restul se trezesc in clasa a 12-a sa se orienteze.

Am dat acum cateva zile un anunt de angajare, ca avem nevoie de oameni capabili, care vor sa invete si sa munceasca alaturi de noi la BEC Media. Am avut ocazia sa vad ca aplica oameni fara pic de experienta, oameni in toata firea care nu au facut nimic pe internet, dar care ar vrea un job. Etherfast mi-a dat apoi un link in care Visurat detaliaza mai bine fenomenul.

Facultatea nu mai e un loc de perfectionare, ci un lucru care trebuie bifat dupa liceu. Oamenii astia fac o facultate pentru diploma, o diploma care te face aproape la fel de prost precum erai inaintea admiterii.

Da, e partial vina sistemului de invatamant, dar sunt rare cazurile in care profesorii sunt incompetenti pentru materiile pe care le predau. Eu vad vina lor in faptul ca nu se promoveaza o educatie antreprenoriala in adevaratul sens al cuvantului, ca nu se promoveaza experienta practica si lectiile de viata, ca teoria nu e aplicata.

Dar cea mai mare parte din vina o au elevii si parintii acestora. Nu poti sa faci treaba cu oameni care nu vor sa invete, sa se dezvolte si sa faca altceva in viata asta decat sa consume oxigen si sa stea la mila altora. Dragoste cu sila nu se poate si daca nu ai o pasiune sau un scop in viata nu vei face nimic deosebit.

Liceul

Am facut liceul in Dante Alighieri, o institutie mediocra. Dupa 2-3 ani de informatica invatam sa facem for-uri si while-uri in timp ce prietenii de la Mihai Viteazu rezolvau probleme complexe cu aplicatiile lor, unele chiar ar fi putut fi produse cu potential de vanzare.

Problema nu consta in calitatea profesorilor (cei de la Mihai Viteazu erau cu 10-20% mai buni), ci in calitatea si interesul elevilor. Elevii faceau lucruri mediocre, intrau la facultati mai proaste si promovau liceul ca fiind mediocru atragand alti elevi de aceeasi categorie – un ciclu nesfarsit.

Parintii

Scopul copiilor din ziua de azi nu este sa se dezvolte, sa fie oameni mai buni si sa ia note bune. Scopul lor este “sa treaca”, sa gaseasca mijloacele prin care pot fi in continuare mediocri cu efort minim. Acesti mediocri nu vor sti ce sa tinteasca, ce sa faca in viata si de ce. Ei vor fi printre cei 60% picati si inca un bun procentaj din cei care abia trec.

Si de ce ar fi motivati de altceva? Nu au valori, nu au oameni care sa-i inspire, sa-i impinga si sa traga de ei sa fie mai buni. Parintilor li se rupe sau se trezesc sa faca ceva cand e prea tarziu. Si atunci se lasa batuti usor pentru ca nu au resursele sa-i aduca pe drumul cel bun, pentru ca si ei au fost mediocri la randul lor.

De asta am fost recunoscator pentru parintii mei.

Cand am terminat gradinita, prin ’94, ai mei au cumparat un apartament. Tatal meu auzise cum calculatoarele vor fi viitorul, ca reprezinta o schimbare majora asa ca, impreuna cu maica-mea, a decis sa cumpere un 486 cu banii de mobila. Logica alor mei a fost ca daca nu vor cumpara unul atunci, vor exista mereu miliarde de alte prioritati. In schimb, mobila tot trebuiau sa cumpere.

Uite asa noi dormeam pe improvizatii de paturi, tineam hainele in cutii, dar aveam calculator si asta pentru ca eu si sor’mea sa avem un viitor mai bun, sa castigam mai bine si sa ducem o viata mai linistita. A invatat Norton Commander ca sa ne invete pe noi, a instalat Windows 3.1 pentru noi, ne-a impins cum a putut sa ne invete sa folosim calculatorul intr-un moment in care noi nu stiam sa citim. Stiu ca sunt multi pusti de 7-8 ani care rup jocurile, dar pentru acea vreme mi s-a parut admirabil gestul si le sunt profund recunoscator.

Si da, am jucat la greu tot ce am prins, dar taica-miu mereu a incercat si a reusit sa ma apropie de programare. Cand m-au dat la scoala nu au ales una din cartier, ci faceam doua ore pe drumuri zilnic din Dristor pana-n Floreasca si inapoi. In clasa a 2-a s-au dat peste cap sa ma schimbe intr-o clasa in care se preda engleza si informatica, cea mai buna din ciclu indrumata de cea mai buna invatatoare din scoala. Da, am facut informatica din clasa a 2-a pe HC-uri si scriam programe destul de misto pentru mintea mea de atunci.

Acestea sunt cateva din miliardele de exemple la care ma pot gandi pentru care ai mei au fost o sursa de inspiratie si schimbare.

Unde vreau sa ajung cu asta?

Ne plangem si ne plangem mult. Sistemul e corupt, sistemul e prost, angajatii sustin o tona de oameni, salariile si pensiile sunt mici, tinerii strica viitorul tarii.

Este usor sa arati cu degetul, dar aratatul cu degetul nu o sa rezolve nimic. Profesorii mai buni nu o sa rezolve problema elevilor prosti, un sistem mai bun nu rezolva problema oamenilor incompetenti, elevii buni nu vor putea schimba un sistem corupt and it goes on and on.

Tine de mine, de tine, sa fim o sursa de inspiratie pentru cei din jur, sa tragem toti de toata lumea ca sa schimbam ceva. Gata cu miserupismu’, cu “lasa ca merge si asa” sau cu dusul la job pentru un salariu. Cliseu, dar schimbarea incepe cu tine, incepe la tine in ograda.

Ii multumesc varului meu Florian, singurul meu cititor care mereu imi spune ca ar trebui sa scriu pe blog ce spun in realitate. Datorita lui am scris acest articol putin atipic pentru mine.

Post-uri cu tematica asemanatoare

• No Related Post