Mai jos sunt masinile mele preferate de anul asta :)

Am votat cele mai tari maşini
lansate în România în 2011

 

Maşini accesibile

Locul 1: Citroen C4/DS4

Locul 2: Hyundai Elantra

Locul 3: Volkswagen Beetle

Maşini premium

Locul 1: Mercedes-Benz SL

Locul 2: Range Rover Evoque

Locul 3: Chevrolet Camaro

 

Votează şi tuMai multe detalii pe Automarket

Rata de promovabilitate la BAC a fost de 40%. E foarte trist si reactiile din jurul meu sunt aproape unanim “e din cauza sistemului de supraveghere ca si in generatia noastra se pica la fel de mult in aceleasi conditii”. Eu as tinde sa zic ca e “datorita sistemului de supraveghere” pentru ca a evidentiat o problema care exista de mai mult timp.

S-o luam in ordine invers cronologica.

Facultate

Sunt multi care termina facultatea cu 0 experienta si-si gasesc cu greu job pentru ca nu stiu sa faca nimic. Nu au invatat, nu au facut munca de voluntariat, nu nimic. Mi-e mila de ei, au ajuns intr-un punct destul de nasol, dar ei sunt oamenii care-si vor gasi un job si vor primi bani desi valoarea adusa e minima. Astia sunt oamenii care mananca la fel ca tine, vor avea o masina si o casa la fel ca tine.

Nu am auzit la televizor vreo stire “un om din orasul X a murit ca era prost. Nu stia sa faca nimic, nu a gasit nici un job, nu dadea randament la nici o sarcina asa ca a murit de foame”.

Si problema are radacini mai adanci. Cand dai la o facultate dai pentru ca da bine, e o facultate buna (cea mai buna facultate pentru intelectul tau). Toata lumea se chinuie sa intre la facultate, putini au pretentia de a-si alege facultatea pentru ca asta vor sa faca in viata. Si mai putini se pregatesc din timp pentru facultatea care-i va invata meserie, restul se trezesc in clasa a 12-a sa se orienteze.

Am dat acum cateva zile un anunt de angajare, ca avem nevoie de oameni capabili, care vor sa invete si sa munceasca alaturi de noi la BEC Media. Am avut ocazia sa vad ca aplica oameni fara pic de experienta, oameni in toata firea care nu au facut nimic pe internet, dar care ar vrea un job. Etherfast mi-a dat apoi un link in care Visurat detaliaza mai bine fenomenul.

Facultatea nu mai e un loc de perfectionare, ci un lucru care trebuie bifat dupa liceu. Oamenii astia fac o facultate pentru diploma, o diploma care te face aproape la fel de prost precum erai inaintea admiterii.

Da, e partial vina sistemului de invatamant, dar sunt rare cazurile in care profesorii sunt incompetenti pentru materiile pe care le predau. Eu vad vina lor in faptul ca nu se promoveaza o educatie antreprenoriala in adevaratul sens al cuvantului, ca nu se promoveaza experienta practica si lectiile de viata, ca teoria nu e aplicata.

Dar cea mai mare parte din vina o au elevii si parintii acestora. Nu poti sa faci treaba cu oameni care nu vor sa invete, sa se dezvolte si sa faca altceva in viata asta decat sa consume oxigen si sa stea la mila altora. Dragoste cu sila nu se poate si daca nu ai o pasiune sau un scop in viata nu vei face nimic deosebit.

Liceul

Am facut liceul in Dante Alighieri, o institutie mediocra. Dupa 2-3 ani de informatica invatam sa facem for-uri si while-uri in timp ce prietenii de la Mihai Viteazu rezolvau probleme complexe cu aplicatiile lor, unele chiar ar fi putut fi produse cu potential de vanzare.

Problema nu consta in calitatea profesorilor (cei de la Mihai Viteazu erau cu 10-20% mai buni), ci in calitatea si interesul elevilor. Elevii faceau lucruri mediocre, intrau la facultati mai proaste si promovau liceul ca fiind mediocru atragand alti elevi de aceeasi categorie – un ciclu nesfarsit.

Parintii

Scopul copiilor din ziua de azi nu este sa se dezvolte, sa fie oameni mai buni si sa ia note bune. Scopul lor este “sa treaca”, sa gaseasca mijloacele prin care pot fi in continuare mediocri cu efort minim. Acesti mediocri nu vor sti ce sa tinteasca, ce sa faca in viata si de ce. Ei vor fi printre cei 60% picati si inca un bun procentaj din cei care abia trec.

Si de ce ar fi motivati de altceva? Nu au valori, nu au oameni care sa-i inspire, sa-i impinga si sa traga de ei sa fie mai buni. Parintilor li se rupe sau se trezesc sa faca ceva cand e prea tarziu. Si atunci se lasa batuti usor pentru ca nu au resursele sa-i aduca pe drumul cel bun, pentru ca si ei au fost mediocri la randul lor.

De asta am fost recunoscator pentru parintii mei.

Cand am terminat gradinita, prin ’94, ai mei au cumparat un apartament. Tatal meu auzise cum calculatoarele vor fi viitorul, ca reprezinta o schimbare majora asa ca, impreuna cu maica-mea, a decis sa cumpere un 486 cu banii de mobila. Logica alor mei a fost ca daca nu vor cumpara unul atunci, vor exista mereu miliarde de alte prioritati. In schimb, mobila tot trebuiau sa cumpere.

Uite asa noi dormeam pe improvizatii de paturi, tineam hainele in cutii, dar aveam calculator si asta pentru ca eu si sor’mea sa avem un viitor mai bun, sa castigam mai bine si sa ducem o viata mai linistita. A invatat Norton Commander ca sa ne invete pe noi, a instalat Windows 3.1 pentru noi, ne-a impins cum a putut sa ne invete sa folosim calculatorul intr-un moment in care noi nu stiam sa citim. Stiu ca sunt multi pusti de 7-8 ani care rup jocurile, dar pentru acea vreme mi s-a parut admirabil gestul si le sunt profund recunoscator.

Si da, am jucat la greu tot ce am prins, dar taica-miu mereu a incercat si a reusit sa ma apropie de programare. Cand m-au dat la scoala nu au ales una din cartier, ci faceam doua ore pe drumuri zilnic din Dristor pana-n Floreasca si inapoi. In clasa a 2-a s-au dat peste cap sa ma schimbe intr-o clasa in care se preda engleza si informatica, cea mai buna din ciclu indrumata de cea mai buna invatatoare din scoala. Da, am facut informatica din clasa a 2-a pe HC-uri si scriam programe destul de misto pentru mintea mea de atunci.

Acestea sunt cateva din miliardele de exemple la care ma pot gandi pentru care ai mei au fost o sursa de inspiratie si schimbare.

Unde vreau sa ajung cu asta?

Ne plangem si ne plangem mult. Sistemul e corupt, sistemul e prost, angajatii sustin o tona de oameni, salariile si pensiile sunt mici, tinerii strica viitorul tarii.

Este usor sa arati cu degetul, dar aratatul cu degetul nu o sa rezolve nimic. Profesorii mai buni nu o sa rezolve problema elevilor prosti, un sistem mai bun nu rezolva problema oamenilor incompetenti, elevii buni nu vor putea schimba un sistem corupt and it goes on and on.

Tine de mine, de tine, sa fim o sursa de inspiratie pentru cei din jur, sa tragem toti de toata lumea ca sa schimbam ceva. Gata cu miserupismu’, cu “lasa ca merge si asa” sau cu dusul la job pentru un salariu. Cliseu, dar schimbarea incepe cu tine, incepe la tine in ograda.

Ii multumesc varului meu Florian, singurul meu cititor care mereu imi spune ca ar trebui sa scriu pe blog ce spun in realitate. Datorita lui am scris acest articol putin atipic pentru mine.

Pentru ca plateau chirii prea mari in cladiri din zona campusului Apple si pentru ca exista nevoia unui sediu care sa gazduiasca angajatii in acelasi loc, Steve Jobs s-a adresat ieri consiliului din Cupertino pentru a le prezenta planurile de constructie pentru viitoarea cladire.

In total vor fi gazduiti aproximativ 12K angajati intr-o cladire deosebita (“like a space landed”), conceputa de cei mai buni oameni in domeniu. Va fi folosit know-how-ul Apple in construirea de cladiri comerciale pentru a realiza detaliile de design precum uriasele sticle exterioare curbate.

O reactie interesanta a fost intrebarea lansata de un membru al consiliului – “ne dati WiFi moka?” – asta din ciclul “intrebari prostesti puse in intalniri”. Nu, va dau taxe si e treaba voastra sa oferiti acces gratuit la internet WiFi populatiei.

via Mashable

In ultima vreme vad ca Twitter face pasi pentru a-si dezvolta serviciul pe mai multe planuri conexe – dupa ce au fost zvonuri confirmate azi pentru dezvoltarea search-ului si a unui serviciu de photo-sharing, azi a fost anuntat si butonul de follow, util pentru integrarea contului in site.

L-am pus pe CeRecomand, sa vedem ce rezultate va avea :)

Nu am prea mari tangente cu piata de publicitate, dar imi place cand se pune in practica o idee misto cu un client deschis, mai ales in domeniul auto. Well, in editia Auto Trader din Africa de Sud, sub sloganul “Eat the road. Seriously, eat it.”, VW are o reclama comestibila pentru Golf R. Da, pagina e 100% comestibila (pe baza de orez).

Agentie: Ogilvy

Bonus: reclama de la Super Bowl care ma face sa zambesc cu fiecare ocazie.

Pentru ca in decursul zilei se aduna foarte multe casute deschise (Tweetdeck, Mail-ul, tab-uri in browser, conversatii pe messenger, editoare de cod, readerul etc), un pont oferit pe Lifehacker mi-a dat un boost de productivitate: din cand in cand mai da un restart calculatorului.

Pe langa pauza care te ajuta sa-ti limpezesti gandurile, faptul ca mereu pornesti cu un lucru important in minte si putine distrageri face o diferenta majora.

via BORTUN●OLTEANU

Acum cateva luni am incercat si eu ceva similar – intr-o noapte ma plictiseam si am postat pe Twitter ca mi-am rupt piciorul si la cateva minute Simona si Andreea m-au sunat sa ma intrebe de sanatate, iar maica-mea ziua urmatoare (da, mama ma urmareste pe Twitter :)) ). One thing led to another si in mijlocul noptii un prieten negru ma ajuta sa-mi pun piciorul sanatos in ghips (mare distractie ce a fost la spital in noaptea aia).

Pentru ca BTO a vazut potential in tampenia mea, am notat reactiile primite in urma postarilor mele de pe Twitter si Facebook – timp de 3 zile cat am tinut ghipsul am primit vreo 20-30 de telefoane si mesaje pe messenger cu urari de sanatate si curiozitati asupra felului in care mi-am rupt piciorul. Pentru ca “bataia pentru onoarea unei fete virgine intr-un bar” nu a tinut, a trebuit sa inventez ceva mai credibil ca sa nu ma dau de gol prea repede.

Pentru ca in zilele cat am purtat ghipsul am participat la o conferinta (culmea, despre Facebook), o parte din blogosfera si-a lasat amprenta pe piciorul meu aparent rupt. Imi cer scuze victimelor colaterale in fata carora mi-a scazut credibilitatea, dar am vrut sa vad ce efecte poti avea cu o poveste bine plasata.

Asa cum Barney Stinson a spus-o prea bine: A lie is just a great story that somebody ruined with the truth.

Morala: nu crede tot ce vezi pe net.